Verbele cu prefix separabil și neseparabil în germană: prefixe, ordine și ge-

Regulă

Un verb cu prefix este separabil când accentul cade pe prefix (aufstehen, anrufen) și neseparabil când accentul cade pe rădăcină (verstehen, bekommen). Numai prefixul separabil pleacă de lângă verb — cel neseparabil rămâne lipit de rădăcină în orice tip de propoziție.

Pentru vorbitorii de română aici e noutatea: și româna are verbe cu prefix (a desface, a reface), dar prefixul nu se desprinde niciodată. În germană, prefixul separabil ajunge adesea la capătul propoziției, departe de verb — Ich rufe dich morgen an — și trebuie să-l aștepți până la final ca să înțelegi verbul.

Există trei grupe de prefixe:

• Mereu separabile — o listă închisă; aproape toate există și ca cuvinte independente (prepoziție, adverb sau adjectiv): ab-, an-, auf-, aus-, bei-, ein-, fest-, her-, hin-, los-, mit-, nach-, vor-, weg-, zu-, zurück-, zusammen-.
• Mereu neseparabile — be-, emp-, ent-, er-, ge-, miss-, ver-, zer- și mai rarul hinter-. Sunt neaccentuate și, cu excepția lui hinter (care e și prepoziție), nu există ca cuvinte de sine stătătoare.
• Și una, și alta, cu schimbare de sens — durch-, über-, um-, unter-, wieder-, wider-, voll-. Accentul arată ce verb ai: du fährst das Schild um (îl dărâmi) față de wir umfahren die Baustelle (o ocolim).

Unde ajunge prefixul separabil depinde de structură:

• Propoziția principală la Präsens sau Präteritum: verbul conjugat pe poziția 2, prefixul la sfârșit — cadrul verbal (Verbklammer): Ich rufe dich morgen an. Întrebarea totală (da/nu) și imperativul despart verbul la fel.
• După un verb modal sau ca infinitiv simplu: verbul stă întreg la sfârșit — Ich muss dich anrufen.
• Propoziția subordonată: verbul trece la sfârșit, iar prefixul se lipește din nou de el — …, weil ich dich anrufe.
• Partizip II: -ge- se pune între prefix și rădăcină — angerufen, aufgestanden. Verbele neseparabile nu primesc deloc ge-: verstanden, bekommen, erzählt. Iar dacă verbul de bază nu are ge- (verbele în -ieren), nici compusul separabil nu are: anprobieren → anprobiert.
• Infinitivul cu zu: la verbul separabil, zu intră în cuvânt — anzurufen; la cel neseparabil rămâne separat — zu verstehen.

Exemple

• Ich stehe jeden Morgen um sechs Uhr auf. — Mă scol în fiecare dimineață la ora șase.
• Rufst du mich heute Abend an? — Mă suni diseară?
• Der Zug fährt in zehn Minuten ab. — Trenul pleacă în zece minute.
• Mach bitte das Fenster zu! — Închide, te rog, fereastra!
• Gestern habe ich meinen Chef angerufen. — Ieri l-am sunat pe șeful meu.
• Am Wochenende muss ich nicht früh aufstehen. — În weekend nu trebuie să mă scol devreme.
• Die Frage habe ich leider nicht verstanden. — Din păcate, n-am înțeles întrebarea.
• Wir haben gestern eine Einladung bekommen. — Ieri am primit o invitație.
• Ich habe vergessen, das Licht auszumachen. — Am uitat să sting lumina.
• Ich komme später, weil der Bus erst um acht abfährt. — Vin mai târziu, pentru că autobuzul pleacă abia la opt.
• Vorsicht, du fährst gleich das Schild um! — Atenție, o să dărâmi imediat indicatorul!
• Wir umfahren die Baustelle. — Ocolim șantierul.

Tabel

Greșeli frecvente

• ❌ Ich aufstehe um sechs Uhr. → ✅ Ich stehe um sechs Uhr auf. — în propoziția principală verbul conjugat stă pe poziția 2, iar prefixul separabil trece la sfârșit.
• ❌ Ich habe dich gestern gerufen an. → ✅ Ich habe dich gestern angerufen. — în Partizip II prefixul rămâne pe verb, iar -ge- intră între prefix și rădăcină.
• ❌ Das habe ich nicht geverstanden. → ✅ Das habe ich nicht verstanden. — verbele cu prefix neseparabil formează Partizip II fără ge-.
• ❌ Ich versuche, früh zu aufstehen. → ✅ Ich versuche, früh aufzustehen. — la verbele cu prefix separabil zu stă între prefix și rădăcină, totul scris într-un cuvânt.
• ❌ Ich komme später, weil der Bus um acht fährt ab. → ✅ Ich komme später, weil der Bus um acht abfährt. — în propoziția subordonată verbul trece la sfârșit, iar prefixul se lipește din nou de el.