Konjunktiv I și vorbirea indirectă în germană: forme, timpuri, ordinea cuvintelor
Vorbirea indirectă în germana scrisă: rădăcina infinitivului + -e (er sage, er habe; sein: er sei); unde forma coincide cu indicativul, intră Konjunktiv II.
Regulă
Konjunktiv I redă spusele altcuiva fără ca autorul să le garanteze — modul știrilor și rapoartelor. Capcana: în vorbirea indirectă româna păstrează indicativul (a spus că e bolnavă), germana scrisă schimbă modul: Sie sagt, sie sei krank.
Formare: rădăcina infinitivului (fără -en) + -e, -est, -e, -en, -et, -en: sagen → er sage, können → er könne. Verbele tari nu schimbă vocala: er fährt → er fahre, er gibt → er gebe. Doar sein este neregulat: ich sei, du sei(e)st, er sei, wir seien, ihr seiet, sie seien.
Contează doar formele diferite de indicativ: persoana a 3-a singular a oricărui verb, toate formele lui sein și, la modale și wissen, persoana 1 singular (ich könne, ich wisse). Formele de du/ihr (du habest, ihr habet) sună învechit; se preferă Konjunktiv II.
Înlocuire: dacă Konjunktiv I coincide cu indicativul (wir haben, sie kommen), treci la Konjunktiv II (sie hätten, sie kämen; ≈ condițional-optativul ar avea, ar veni), iar dacă și acesta coincide cu Präteritumul (toate verbele slabe: sie arbeiteten), la würde + infinitiv (sie würden arbeiten).
Trei niveluri de timp: prezent er arbeite; trecut habe/sei + Partizip II (er habe gearbeitet, er sei gekommen) pentru Perfekt, Präteritum și Plusquamperfekt, cu auxiliarul de la Perfekt; viitor werde + infinitiv (er werde anrufen).
Ordinea cuvintelor: după dass verbul conjugat stă la final (Er sagt, dass er müde sei); fără dass rămâne pe locul 2 (Er sagt, er sei müde). Virgula rămâne în ambele; în textele lungi dass lipsește des — modul marchează singur relatarea.
Întrebări și comenzi: întrebarea totală (da/nu) → ob, W-Frage → cuvântul interogativ, ambele cu verbul la final; imperativul devine sollen (ordin) sau mögen (rugăminte). Pronumele urmează noua perspectivă (ich → er, mein → sein, du → ich), iar timpul și locul se adaptează (morgen → am nächsten Tag, gestern → am Tag zuvor, heute → an diesem Tag, hier → dort) când situația relatării diferă.
Oral, germanii relatează cu dass + indicativ sau cu Konjunktiv II; expresii fixe păstrează forma veche: Es lebe die Freiheit!, Man nehme drei Eier …, Gott sei Dank.
Exemple
- Sie schreibt, sie sei krank und könne morgen nicht kommen. — Scrie că e bolnavă și nu poate veni mâine.
- Der Sprecher sagte, die Regierung plane keine neuen Steuern. — Purtătorul de cuvânt a spus că guvernul nu plănuiește taxe noi.
- Er behauptet, er habe davon nichts gewusst. — Susține că nu a știut nimic despre asta.
- Die Zeugin erklärte, sie sei um acht Uhr nach Hause gegangen. — Martora a declarat că a plecat acasă la ora opt.
- Der Minister betonte, man werde die Ergebnisse im Mai veröffentlichen. — Ministrul a subliniat că rezultatele se vor publica în mai.
- Mein Kollege sagt, dass er die Zahlen noch prüfen müsse. — Colegul meu spune că mai trebuie să verifice cifrele.
- Sie fragte, ob er noch Zeit habe. — L-a întrebat dacă mai are timp.
- Der Arzt sagte, ich solle mich zwei Tage ausruhen. — Doctorul a spus să mă odihnesc două zile.
- Die Nachbarn behaupten, sie hätten nichts gehört. — Vecinii susțin că nu au auzit nimic.
Tabel
| Persoana | sein | haben | werden | können | gehen |
|---|---|---|---|---|---|
| ich | sei | habe = |
werde = |
könne | gehe = |
| du | sei(e)st | habest | werdest | könnest | gehest |
| er/sie/es | sei | habe | werde | könne | gehe |
| wir | seien | haben = |
werden = |
können = |
gehen = |
| ihr | seiet | habet | werdet = |
könnet | gehet |
| sie/Sie | seien | haben = |
werden = |
können = |
gehen = |
Îngroșat = formele vorbirii indirecte; = = identic cu indicativul → Konjunktiv II (hätte, hätten, könnten, kämen) sau, unde și acesta = Präteritum, würde + infinitiv (sie würden gehen) — nu gingen.
| Vorbire directă | Ce se schimbă | Vorbire indirectă |
|---|---|---|
| „Ich arbeite in Berlin.“ | prezent → Konjunktiv I | Er sagt, er arbeite in Berlin. |
| „Ich habe lange gewartet.“ / „Ich wartete lange.“ | Perfekt, Präteritum, Plusquamperfekt → o singură formă de trecut | Er sagt, er habe lange gewartet. |
| „Ich bin zu spät gekommen.“ | trecut cu sein | Er sagt, er sei zu spät gekommen. |
| „Ich werde morgen anrufen.“ | viitor | Er sagte, er werde am nächsten Tag anrufen. |
| „Hast du Zeit?“ | întrebare totală → ob | Er fragte, ob sie Zeit habe. |
| „Wann beginnt der Film?“ | W-Frage → cuvântul interogativ, verbul la final | Er fragte, wann der Film beginne. |
| „Ruf mich an!“ | imperativ → sollen | Er sagte, ich solle ihn anrufen. |
| „Wir haben nichts gehört.“ | Konjunktiv I = indicativ → Konjunktiv II | Sie sagen, sie hätten nichts gehört. |
Greșeli frecvente
- ❌ Er sagt, er seie krank. → ✅ Er sagt, er sei krank. — sein este neregulat: persoanele 1 și 3 singular nu au -e.
- ❌ Sie sagt, sie fähre nach Wien. → ✅ Sie sagt, sie fahre nach Wien. — forma vine din rădăcina infinitivului, fără schimbarea de vocală (er fährt).
- ❌ Sie schreibt, sie habe gestern nach Berlin gefahren. → ✅ Sie schreibt, sie sei gestern nach Berlin gefahren. — trecutul ia auxiliarul de la Perfekt (ist gefahren).
- ❌ Er fragte, dass sie Zeit habe. → ✅ Er fragte, ob sie Zeit habe. — întrebarea totală redată cere ob (≈ dacă); dass (≈ că) introduce o afirmație.
- ❌ Er fragte, wann beginnt der Film. → ✅ Er fragte, wann der Film beginne. — W-Frage redată e subordonată: verbul la final, la Konjunktiv.
Întrebări frecvente
Cum se formează Konjunktiv I în germană?
Rădăcina infinitivului + -e, -est, -e, -en, -et, -en: sagen → er sage, können → er könne. Verbele tari își păstrează vocala rădăcinii (er fahre, er gebe), iar sein este neregulat: sei, sei(e)st, sei, seien, seiet, seien.
Ce fac când forma de Konjunktiv I arată exact ca indicativul?
Folosești în locul ei Konjunktiv II: wir haben → wir hätten, sie kommen → sie kämen. Dacă și Konjunktiv II coincide cu Präteritumul, ca la toate verbele slabe (sie arbeiteten), folosești würde + infinitiv: sie würden arbeiten.
Cum redau ceva ce s-a întâmplat în trecut?
Cu o singură formă: habe sau sei + Partizip II — Er sagt, er habe gearbeitet; Er sagt, er sei gekommen. Nu contează dacă propoziția originală era la Perfekt, Präteritum sau Plusquamperfekt; auxiliarul este cel pe care verbul îl ia la Perfekt.
Cum se redau întrebările și ordinele în vorbirea indirectă?
Întrebările totale (da/nu) primesc ob, întrebările cu cuvânt interogativ își păstrează cuvântul, iar în ambele verbul stă la final: Er fragte, ob sie Zeit habe / wann der Film beginne. Imperativul devine solle pentru un ordin și möge pentru o rugăminte politicoasă.
Trebuie să folosesc Konjunktiv I când vorbesc germana?
Nu. Aparține știrilor, rapoartelor și textelor formale, unde arată că autorul doar transmite o afirmație. În conversație germanii relatează cu dass + indicativ sau cu Konjunktiv II, iar câteva expresii fixe păstrează forma veche: Es lebe die Freiheit!, Man nehme …, Gott sei Dank.